
Sate din Transilvania unde te simți ca în Toscana
Există un moment în fiecare toamnă când feed-ul se umple de dealuri toscane. Lumina aurie, chiparoșii aliniați, o masă lungă în vie. E frumos. Dar e departe, scump și, pentru multe femei care jonglează cu job, familie și timp liber puțin, aproape imposibil.
Veste bună este că Toscana există și mai aproape. La trei ore de Brașov, în inima Transilvaniei. Se numește Viscri, Criț și Biertan. Trei sate săsești unde peisajul pare desprins din Chianti, dar micul dejun costă în lei și pâinea e caldă din cuptor.
Citeste si https://viatapetocuri.ro/cele-mai-frumoase-destinatii-pentru-un-city-break-toamna-aceasta/
Citeste si https://viatapetocuri.ro/sate-si-orase-de-basm-din-europa-pe-care-trebuie-sa-le-vizitezi/
Pentru femeia care vrea frumos fără efort, toamna este sezonul perfect să le descopere.
1. Viscri. Culoare, liniște și case care spun povești

Viscri este probabil cel mai fotografiat sat din România, dar farmecul lui nu stă în poze. Stă în simplitate. Ulițe de pământ bătătorit, case săsești în nuanțe de albastru spălăcit, verde salvie și ocru, mușcate roșii la fereastră. În jur, dealuri line care toamna capătă nuanțe de miere și tutun, la fel ca în Toscana.
Satul a fost păstrat cu grijă, nu transformat. Casele au fost restaurate după tehnici vechi, cu lut și var. Aici nu există hoteluri mari. Există case de oaspeți cu două sau trei camere, cu podele care scârțâie și sobe care trosnesc.
Dimineața începe târziu. Cafea în curte, brânză proaspătă de la vecina de peste drum, dulceață de rubarbă și pâine cu cartofi. Apoi, o plimbare de zece minute până la biserica fortificată din secolul al XII-lea. De pe zidurile ei se vede tot satul, cu grădinile ordonate și fumul subțire din coșuri. Intrarea costă 15 lei, priveliștea este neprețuită.

Pentru prânz nu este nevoie de rezervare. La Viscri 125, grădina cu șezlonguri servește ciorbe de sezon și plăcinte cu mere. Pe ulița principală, localnicele vând plăcinte calde din poartă. După-amiaza poate fi petrecută în atelierul de pâslă, unde femeile din sat transformă lâna în papuci și genți după un meșteșug vechi.
Cum se ajunge: o oră și jumătate din Brașov. Ultimii șapte kilometri sunt drum de piatră.
2. Criț. Sora mai mică și mai tăcută a Viscriului

La zece minute de Viscri, Criț este satul pe care majoritatea îl ratează. Și tocmai de aceea merită sa te opresti. Dacă Viscri a devenit cunoscut, Criț a rămas așa cum era acum zece ani. Liniștit, cu porți săsești înalte și curți largi unde cresc meri bătrâni.
Aici nu există aglomerație. Există doar timp. Timp să stai pe terasă, să citești, să asculți gâștele. Timp să iei o bicicletă, închiriată de la pensiune cu 20 de lei pe zi, și să pedalezi între Criț, Meșendorf și Viscri. Un traseu de 20 de kilometri pe drumuri de pământ, printre fânețe și stejari seculari, care face mai mult decât orice aplicație de mindfulness.
Punctul central este conacul Criț 32. Renovat cu gust, organizează sâmbăta brunch-uri lungi în livadă. Mese mari de lemn, pe care se așază zacuscă, brânzeturi maturate, plăcinte cu dovleac, pâine cu maia și limonadă cu soc. Oamenii stau desculți în iarbă, copiii aleargă liberi. Un tablou toscan, cu gust de Transilvania.

Cazarea este între 200 și 300 de lei pe noapte, în cazul in care se păstrează atmosfera săseasca originala. Gazdele sunt adesea localnici întorși acasă după ani în oraș, care au ales să pastreze sătul la viață.
3. Biertan. Monumentul care te face să respiri mai rar

Biertan este diferit. Mai mare, mai impunător, cu o biserică fortificată care domină valea de peste cinci secole. Înscris în patrimoniul UNESCO, satul are o solemnitate aparte. Nu e locul unde vii să nu faci nimic. E locul unde vii să te așezi.
Biserica, cea mai mare biserică fortificată din Transilvania, merită fiecare treaptă urcată. Intrarea costă 20 de lei. În interior, altarul cu 28 de panouri pictate și ușa sacristiei cu 19 încuietori spun povestea unei comunități. Adevărata emoție este însă afară, pe zidurile de apărare. De acolo, valea Târnavelor se deschide larg, cu dealuri cultivate cu viță de vie care toamna se colorează în roșu și auriu.
La poalele dealului, un bistro mic, Unglerus, deschis de doi tineri întorși din București, servește meniuri de sezon din legume din grădina proprie. Supă cremă de dovleac, pâine cu maia, un pahar de vin alb de Biertan. Un prânz simplu, între 50 și 60 de lei, sub o pergolă acoperită cu viață.

La câțiva kilometri, în Richiș, un atelier de ceramică păstrează tehnica săsească de smălțuire. Cănile lucrate manual, cu 25-35 de lei, au farmecul obiectelor de design toscan.
Pentru cazare, pensiuni săsești din Biertan, între 180 și 280 de lei, oferă adesea ciubăr în curte. O baie caldă în aer liber, cu vedere spre biserica luminată, într-o seară de octombrie, este genul de lux care nu are nevoie de stele.
De la Transilvania, acum
Nu este despre a renunța la Toscana. Este despre a recunoaște ce avem deja. La 30 sau 40 de ani, vacanța ideală nu mai este despre a bifa obiectiv. Este despre a găsi un loc unde te poți odihni.
În aceste trei sate, 300 de lei pe zi acoperă cazarea, mesele și obiectul un frumos luat acasă. Nu ai nevoie de avion sau de bagaje mari. Ai nevoie doar de o mașină, de o pereche de bocanci comozi și de poftă de liniște.
Aici nu ești turist. Ești oaspete. Diferența se simte în fiecare detaliu. În pâinea caldă adusă la ușă dimineața. În discuția cu gazda despre cum se face mustul. În liniștea de după ora șapte, când satul adoarme.
Ghid scurt pentru weekend
Rezervă din timp. Casele au două sau trei camere și se ocupă repede toamna.
Ia numerar. Multe gospodării nu au POS. 500 de lei pentru două zile sunt suficiente.
Lasă tocurile acasă. Drumurile de pământ cer încălțăminte comodă.
Adaugă o zi în plus. Duminica este cea mai frumoasa. Turiștii pleacă, satul revine la ritmul lui.
Toamna aceasta, când feed-ul se umple de Toscana, amintește-ți că o versiune la fel de frumoasă, mai liniștită și plătită în lei, te așteaptă la câteva ore de oraș.







Ce parere ai?